Cinste şi omenie de Petru Demetru Popescu

Vă oferim spre lectură o poveste cu o morală deosebită scrisă de Petru Demetru Popescu - „Cinste și omenie”. Povestirea ne prezintă și atitudinea de adevărat conducator a lui Alexandru Ioan Cuza, precum și înțelepciunea acestuia.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau – boieri, târgoveţi sau ţărani, ci după omenia lor. Aşa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple şi pornea prin ţară.

Într-o zi, ajunge în târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt îşi pusese straiele domneşti. Şi iată ce văzu: un boier rotofei se răstea la un ţăran, pasămite pentru că nu se dăduse la o parte din calea lui. Şi-l îmbrâncea, şi-l lovea, ca omul să se aşeze în genunchi în faţa lui.

Cuza merse până la locul cu pricina şi-i zise boierului cu voce domoală:

- De ce vrei să stea în genunchi omul ăsta?

Boierul răspunse cu dispreţ:

- Iac-aşa, pentru că vreau să-mi simtă puterea!

La auzul acestor cuvinte, Cuza îşi scoase pelerina şi apăru în straiele de domn. Boierul, dându-şi seama cine îi vorbise, tremurând din toate mădularele, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri:

- Nu mie să-mi ceri iertare, boierule, ci acestui om, pe care l-ai umilit. El este ţăran, împreună cu fraţii lui muncesc din zori până-n amurg acest pământ, pentru ca voi, boierii, să vă înfruptaţi din roadele muncii lor.

- Cum să îngenunchez în faţa ţăranului? se îngrozi boierul.

- Ba să-i săruţi şi mâna, boierule, îi zise Cuza Vodă, mâna lui aspră de muncă, pe care trebuie s-o respecţi!