Cel mai frumos tablou

Va oferim spre lectura povestirea “Cel mai frumos tablou” scrisa de Geta Iures.

Intai si-ntai a aparut o codita pufoasa si pe urma veverita roscata. “Tup, tup! – a inceput ea sa sara de colo pana colo: alunisul cu alunele mele?” “Uite-l aici, si aici, Coada pufoasa, ascunde-te-n frunzis, ca la tine-acasa”, i-am spus eu, inmuind pensula in culoare verde.

“Ah, ce bine-mi pare-acum!” se bucura veverita dandu-se huta, pe-o creanga de-alun.

Atunci, mi-am adus aminte de pitigoiul albastru, prietenul ei, si pensula am inmuiat-o in culoare albastra … si zvarrr! In frunzis, aparu pitigoiul albastru, care spuse: “Mai am un prieten pe care l-am adus cu mine.” “Cine, cine?” “Cum vezi bine, dupa urechiuse, chiar iepurasul cenusiu!” “Ha, ha … se dadu de-a tumba iepurasul cenusiu: mi-am adus si eu un prieten cu mine; priviti-l!” “Ohohoho! Eu sunt zburdalnic, si au venit cu mine si razele de soare!”

Si uite-asa, se porni jocul de-a prinselea si de-a v-ati ascunselea … “Ce-i galagia asta?” mormai cartita somnoroasa. Si nu stiu ce facu cu pensulele si culorile mele, ca un nor de ploaie acoperi poiana noastra, de sus pana jos.

“Cartita-mbufnata, n-ati vazut ca tabloul meu nu e gata?” “Ai putina rabdare, mi-a spus doamna educatoare. Ploaia de toamna este si ea prietena noastra.” Si, nu stiu in ce culoare inmuie pensula doamna educatoare, ca pe cerul tabloului meu aparu cel mai minunat curcubeu. Iar in lumina lui se vedeau casele satului meu, cu gradini, dealuri insorite, vii si livezi iar colo, la rascruce de drum, scoala cea mare si gradinita noastra … Haideti, uitati-va pe fereastra, vedeti? Noi stam la masute, pe scaunele, si pictam cu pensule adevarate si acuarele.