Calul minune - versuri

 

Iata poezia “Calul minune” scrisa de Grete Tartler.

 

Calul-minune

Cu copite de alune

Cu potcoave de ghiudem

Si cu lacrimi de bem-bem,

Tot sarea navadaios,

Intorcea casa pe dos,

Ba spargea o farfurie,

Ba-ncurca o draperie,

Ba sarea pe un perete

Crezand ca e un cal verde,

Tropaia pe un dulap,

Ne scula cu noaptea-n cap,

Batea tactu-ntr-un castron

Cu un bat de macaron;

Intr-o seara, nazdravanul

A escaladat pianul:

“Ce sosea alba si neagra!

Ia sa vad eu, cum se-alearga?”

Insa trapul pe sosea

Cu un cantec raspundea:

“Fii cuminte, mai calut!

Sunt pian, nu sunt calut!

Mai vazut-am eu cai brezi

Incurcati printre diezi

Mai vazut-am mototoli

Incurcati printre bemoli!”

Cum fugea manzul nitel

Se-auzea un cantecel;

Inapoi sau inainte

Se-auzea tot “fii cuminte!”

De-atunci manzul nazdravan

Sare numai pe pian.

Addthis

Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:


You are here: