Univers de copil

Avram Iancu - democratul revolutionar roman

In pantheonul neamului, Avram Iancu ocupa un loc de frunte, erou intre eroi. Era un barbat tanar cand a intrat in valtoarea luptelor de la 1848, era la varsta cand altii abia daca se gandesc sa-si croiasca un drum in viata. Era plamadit dintr-un anumit aluat, insa era copil de moti, era mladita dintr-un trunchi viguros, era sortit luptei, daruirii. In sufletul sau invapaiat a trait mai puternic poate decat oriunde sufletul patimas al Transilvaniei – amestecul acela rar, de delicatete si de darzenie, acel aliaj scump, dintre limpezimea gandului si intensitatea daruirii, acea dorinta de nestramutat, de a merge pana la capat pe un anumit drum. Balcescu, celalalt stalp al daruirilor totale si definitive, era lucid, era altfel si a trait altfel toate momentele grele ale bataliilor pe care pe-a dus. Si infrangerea a trait-o altfel, dominandu-si durerile, in vreme ce Iancu n-a putut – nici n-a incercat, ce-i drept – sa-si mladieze deziluziile, sa se impace. De aceea n-a plecat nicaieri, de aceea a stat aici si a umblat prin munti cantand din fluierul sau fermecat si blestemat… si daca durerea sa a fost atat de mare, e pentru ca gandul caruia i se daruise era al unui neam intreg. De aceea l-a suprat, de aceea a imbatranit atat de repede barbatul acela falnic si netemator, care a invins pana la urma sfaramaturile trecatoare ale varstelor, ramanand ceea ce a fost de la inceputuri – un erou.

In mormantul de la Tebea, pe care cresc flori, nu doarme un invins, ci un invingator, un precursor al indreptatirilor de azi.

Avram Iancu (1824-1872), democrat revolutionar roman, unul dintre conducatorii Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania, s-a nascut la Vidra, in Muntii Apuseni, din parinti tarani, a studiat dreptul la Cluj. A fost unul dintre intiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-25 septembrie 1848 si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni, in randurile carora si-a castigat o mare popularitate. In timpul desfasurarii revolutiei din Transilvania, el a devenit conducatorul ostirii taranesti revolutionare, in fruntea careia a organizat temeinic apararea Muntilor Apuseni.

Ca si alti revolutionari romani transilvaneni care se apropiau de conceptia politica a lui Nicolae Balcescu, Avram Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare, roman si maghiar, in lupta impotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic.

Dupa infrangerea revolutiei, bolnav si adanc indurerat de nedreptatile care se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu a putut-o vedea infaptuita, el a ramas printre moti, a fost inmormantat la Tebea, in Muntii Apuseni, langa Gorunul lui Horia.