Atmosfera in cadrul familiei si forme de trairi afective la copilul mic

De obicei, parintii se feresc sa discute cu tonul ridicat in prezenta copiilor, crezand ca acest mod este singurul care influenteaza copilul. Toate incercarile, tensiunile, asperitatile relatiilor sunt receptate de catre copil care reactioneaza in mod diferit fata de acestea. Este ceea ce compune atmosfera familiei.

In perioada de pana la 3 ani are loc inchegarea primelor cuvinte. Firesc, se dezvolta limbajul la copii. Acestea apar pe buzele copilului dintr-o necesitate de comunicare, ca rezultat al unor relatii afective intre copil si parinte. In clipa in care “ma-ma” devine apelativ, el exprima o adeziune puternica afectiva si cuvintele declanseaza o stare emotionala profunda.

Daca ar fi sa detasam dintr-o harta a comportamentului copilului sectorul cel mai diversificat si mai nunantat, am constata ca acesta este cel al relatiilor afectiv-emotionale.

S-ar putea usor desprinde etapele de traire a bucuriei, incepand din prima luna si pana la varsta de 3 anisori. Acum bucuria isi are schema cat mai asemanatoare cu ceea ce cuprinde notiunea: veselie intensa, ras, strigate, agitatie, emotie. Starea este contaminanta si iradianta. Trebuie subliniat ca si opusul – plansul – constituie o sursa de iradiere si de contagiune.

Cea mai directa modalitate de producere a bucuriei este bucuria adultului in adresabilitate si jocul. In cadrul jocului copilul poate sa-si produca – prin efectele acestuia – adevarate sarbatori ale bucuriei.

Formele de atasament afectiv sunt diferentiate si diversificate. De la “obisnuirea” afectiva, de la receptia afectiva, de la dorinta de apropiere a obiectelor, a jucariilor, acum se defineste atasamentul afectiv fata de jucarie sau de obiecte. Acceptarea jucariilor se face in genere dupa criteriul afectiv. Se observa un oarecare transfer afectiv de la adult la jucarie: copilului ii creeaza o stare de securitate afectiva prezenta unor jucarii cu care el adoarme, se linisteste, “isi petrece timpul” etc. O preferinta accentuala afectiva se manifesta spre dimensiunea cromatica (culorile) jucariilor, imbracamintii, obiectelor. Studiile recente stabiliesc o legatura destul de evidenta intre culoare si traire afectiva. Sunt culori (rosu, albastru, verde, violet) - care stimuleaza trairile emotive pozitive, altele precum galbenul, roz si portocaliu - care produc calmare, destindere sau culori inhibatoare (negru, cenusiu, maro) - care produc indispozitie, tristete.

Atasamentul afectogen fata de obiecte, lucruri, culori, produc o obisnuinta afectiva cu contextul de viata. Copilul se simte bine cand este “la el” si reactioneaza la medii straine schimbate.

In relatiile afective copil-parinte apare necesitatea unor “ritualuri” diferite dintre care enumaram valoarea mangaierilor, a sarutului, a imbratisarii, a aprobarii gestuale si verbale. Toate aceste manevre care existau si pana acum capata o semnificatie de declasare a starilor afective pozitive si au efecte de calmare si destindere (cu conditia oricarui medicament: o anumita dozare!).

In cadrul jocului, ca si al actiunilor diverse de disting forme noi de trairi afective: exista inainte de o actiune sau de debutul unui joc o stare manifesta de incordare – stare de interes, apoi bucuria manifestata prin ras, veselie, lalalizare etc. dupa care se intaleaza starea de destindere.

Aceste trei momente afectogene ale actiunii si ale jocului sunt momentele fundamentale ale activitatii umane.

In ceea ce priveste comunicarea verbala, datorita faptului ca sugarul mare intelege sensul unor cuvinte uzuale si in contextul situational poate determina intelesuri noi, manifestarea afectiva a vorbirii adultului ca si gestica, incepe sa aiba un rol rezonator si amplificator al discursului. Foarte multe dintre cuvinte sunt intelese mai usor si au o actiune directa asupra copilului, daca sunt in concordanta cu mimica, gestica, atitudinile.

Chiar mimica, atitudinile adultului sunt transmitatoare de stari afective-emotionale: copilul poate sa se intristeze, sa planga, sa fie nelinistit in functie de starea adultului.

Elena Ionescu si Florin Colonas