Univers de copil

Antarctica - continentul pacii si colaborarii internationale

La extremitatea sudica a Pamantului se afla un continent a carui existenta a fost banuita inca din antichitate, dar descoperirea a fost facuta tarziu. Numele acestui continent situat in jurul Polului Sud este Antarctida sau Antarctica.

Antarctida, continentul de gheata, are o suprafata de 14.000.000 de km si o inaltime medie de 2.100 m deasupra nivelului marii.

Privita de la mare inaltime, Antarctida seamana cu o cupola de circ. Aspectul acesta este dat de gheata care acopera uscatul continental. Este asa de multa gheata in jurul Polului Sud, incat daca, prin absurd, toata aceasta s-ar topi intr-un timp scurt, nivelul Oceanului Planetar ar creste cu 76 de m si multe din campiile lumii, existente azi, ar fi inundate de ape.

Gheata este mai subtire spre tarmul marii, unde nu depaseste 400-500 m, si mai groasa in interiorul continentului, unde poate ajunge pana la 5 km grosime.

Fiind situata la sud de Cercul Polar de Sud, Antarctida are doar doua anotimpuri: vara si iarna. Vara nu este ca pe meleagurile noastre, cu verdele crud al padurilor si galbenul auriu al holdelor bogate. Aici, la Polul Sud, vara are o singura calitate – aparitia soarelui.

Pe la mijlocul lunii octombrie, cand soarele rasare dupa lunga iarna cu noapte continua, pentru exploratorii polari incepe o viata noua, aducatoare de bucurii si speranta, de plina activitate.

Cele doua anotimpuri se diferentiaza din punct de vedere al temperaturii. Iarna, temperatura coboara pana la -83°C in timp ce vara temperatura poate urca pana la -40, -50°C.

Exista in Antarctida cateva campuri de pietre, lipsite de gheata, numite “oaze”, unde, in timpul verii, temperatura poate urca pana la +2, +3°C, iar la sol poate ajunge chiar la +30°C. Acest lucru se inampla insa pentru careva ore, dupa care vantul aduce iar aerul rece al inaltimilor si temperatura poate scadea la -10, -15°C.

Ceea ce impresioneaza si mai mult pe acest continent este vantul. El bate cu furie si ziua si noaptea, rare fiind momentele de liniste. In miscarea sa, vantul antreneaza particule de zapada si gheata, intunecand cerul si facand aproape imposibila deplasarea oamenilor dintr-un loc in altul. Exista cazuri, citate in literatura, cand vantul a fost atat de puternic, incat a ridicat oamenii surprinsi in miscare si i-a purtat pe sus, prin aer, ca pe pasari.

Poate cand cititi aceste randuri va intrebati ce se intampla in aceste momente cu locuitorii permanenti ai Antarctidei, cu prietenii nostri – pinguinii? La aceasta intrebare va aduc o veste buna. “Omuletii in frac”, cum mai sunt numiti pinguinii, au un extraordinar simt de prevedere a vremii. Cand vine viscolul recurg la doua solutii: sau se indreapta cu mare repeziciune catre colonia lor, care este situata pe stanci, pe versante adapostite de vant, sau se indreapta tot in mare viteza catre ochiul de mare in care pescuiesc. Fiind foarte buni inotatori nu-si fac griji din cauza viscolului de afara.

De ce oare se numeste acest continent din jurul Polului Sud – Continentul pacii si colaborarii internationale? In primul rand pentru ca pe el nu exista armata, nu exista armament. Oamenii care vin aici in fiecare an din multe tari ale lumii vin doar cu scopul sa-i descopere tainele, sa-i cerceteze clima, gheata, bogatiile subsolului. Ei lucreaza in conditii atat de grele, incat de foarte multe ori faptele lor de munca sunt considerate fapte de eroism.

Vor mai trece poate ceva ani si mijloacele tehnice, din ce in ce mai perfectionate, de care dispune omenirea, vor contribui la explorarea bogatiilor imense ale acestui continent, in folosul tuturor tarilor lumii.