Albinele la stupina

Pe timp frumos, cu soare, mai ales vara, din zori si pana la apusul soarelui, vazduhul este sagetat de zborul harnic al albinelor. Se grabesc sa adune nectarul florilor din care vor fabrica mierea, atat de placuta. Ati vazut vreodata albinele la ele acasa?

Ei bine, vorbim despre o lume a minunatelor gaze aurii ce are loc in stupina. Povestea insa incepe in lanurile si campurile de flori, ce te inunda de culori.

Pentru o vizita la “casuta” lor, trebuie sa pasim cu liniste. Albinelor nu le sunt pe plac musafirii zgomotosi. Mai mult de atat … trebuie sa aveti grija, sa nu va apropiati prea mult de stupi daca nu purtati echipamentul de protectie. S-ar putea sa va alegeti cu intepaturi. Vedeti, stupii stau frumos randuiti si stuparul i-a vopsit in culori diferite pentru ca albinele, atunci cand se intorc din zborul de cules, incarcate cu nectar si polen, sa nu-si confunde casa. Aici, fiecare stup este o casa pentru doua-trei mii de albine. Vreti sa stiti cum arata un stup vazut mai de aproape?

Nu este prea complicat. E poate avea unul pana la trei sau patru corpuri supraetajate, la fel ca un bloc in miniatura. Si tot ca la o casa adevarata, mesterul iscusit a asezat pe una din laturi … o intrare – urdinisul. Dar, atentie! Acesta nu este deschis decat pentru cei care locuiesc aici si este pazit cu strasnicie, cat e ziua de mare de catre albinele-paznic.

Inauntrul strupului curatenia si ordinea te intampina de la primul pas. Nimic nu este la voia intamplarii. Si cel mai mic spatiu este folosit de harnicele albine. Altfel nici nu s-ar putea intr-o familie atat de numeroasa. Asezate vertical, ramele cu faguri din ceara contin mii de celule hexagonale pe o parte si pe cealalta. Peste tot este un continuu dute-vino. Aici, cateva albine construiesc noi camarute in care matca – conducatoarea familiei – va depune oua din care va iesi puietul pe care-l iau in grija albinele-doici. Putin mai incolo, pe un alt fagure, albinele culegatoare au adus o noua incarcatura de nectar si polen. Acum suratele lor care trudesc inauntrul stupului se grabesc sa randuiasca proviziile pentru iarna. Din mierea, poenul si pastura agonisite peste vara de neobositele gaze isi ia si stuparul partea lui, ca buna plata pentru ca le ingrijeste si le apara de dusmani. Albinele il cunosc drept prieten si ocrotitor si il lasa bucuroase sa le injumatateasca avutul. Nici albinele-sanitare nu au timp sa se odihneasca. Mereu curata si indeparteaza gunoaiele. Nimic nu trebuie sa deranjeze ordinea ce domneste peste tot. intre timp, iata ca albinele-cercetase au anuntat in stup ca au gasit locuribogate in nectar si polen. Forfota s-a pornit si mai puternic. Albinutele-culegatoare se indreapta spre sursa anuntata. Uneori, ele zboara pana la 4-5 kilometri de stupina daca in apropiere “izvorul” a secat. In afara de nectar si polen, care constituie hrana lor, ele se mai ingrijesc sa aduca suratelor din stup apa si clei cules de pe scoarta copacilor ori mugurii de arbori. Pe acestea le folosesc la fabricarea propolisului cu care acopera crapaturile si asperitatile di peretii stupului ori de pe rame. In aceasta vreme, matca, de a carei destoinicie depinde cursul intregii vieti in stup, asigura perpetuarea familiei, inmultirea ei. Albinele surate si supuse o ingrijesc. Peste tot ea este urmata de o mica suita care o apara si o hraneste.

Cand soarele incepe sa coboare spre asfintit, putin cate putin, zumzetul albinelor se linisteste. Forta din aer a incetat. Doar cate o intarziata se mai grabeste cu incarcatura grea spre stup. Obosita, o clipa se odihneste pe scandurica de zbor din fata urdinisului. Apoi intra. Inauntrul stupului activitatea nu cunoaste ragaz.