Univers de copil

A+ R A-


Albina si paianjenul

Albina si paianjenulVa oferim spre lectura povestirea “Albina si paianjenul” culeasa de George Cosbuc.

Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. Copiii au plecat amandoi in lume, sa-si caute de lucru, pentru ca mama lor nu avea putere sa-l tina. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de panza, iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case.

Dupa o vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din satul sau, sa dea de stire copiilor. Omul, dupa mult umblat prin lume, a gasit baiatul si fata. Baiatul era tocmai la razboiul de tesut si, cand omul i-a spus de ce a venit, el i-a raspuns:

- Eu ce sa-i fac? Lasa sa moara ca e batrana si i-a sosit ceasul! Eu nu pot sa plec, ca am prea mult de lucru!

Si a ramas baiatul tot la razboiul de tesut, si a tesut mai departe si nu a plecat.

Pe fata a gasit-o omul suind schelele cu pietre in poala hainei. Cand omul i-a spus de ce a venit, fata a lasat prietrele jos si a inceput sa planga, dupa care a plecat intr-un suflet spre casa.

Cand a vazut-o mama sa, s-a ridicat din pat si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. Dar, s-a facut neagra de suparare cand a aflat ca baiatul nu a vrut sa vina sa o vada. A luat capul fetei intre maini, a sarutat-o pe frunte si a zis:

Macar ca el a uitat de mine tocmai in ceasul mortii mele, eu va iubesc la fel pe amandoi. Il iubesc si il iert. Si, daca a facut el cu asta vreun pacat, eu nu-l judec, ca pot gresi. Sa-l judece Dumnezeu, ca e drept si puternic, iar judecata Lui e fara greseala!

Asta a zis biata mama, apoi si-a lasat capul pe capatai, a inchis ochii si a murit.

Si in clipa aceea fata s-a facut albina, iar baiatul paianjen.

De atunci, paianjenul traieste singur, fara frati si surori, si fara parinti. El fuge de lumina si vesnic isi tese panza prin locuri intunecoase, fiind mai tot timpul posomorat si suparat, iar oamenii il urgisesc si, oriunde il afla, ii strica panza, iar pe el il fugaresc ori il omoara.

Dar albina e vesele si zboara toata ziua de pe floare pe alta, traind cu parintii, cu fratii si surorile la un loc. Oamenii o iubesc si o vad cu drag, caci ea imparteste cu toti ce aduna singura si tuturor le da mierea ei, iar casa ei e fagurele cel balgen ca soarele. Din ceara albinelor crestinii fac lumanarile, pe care le aprind in ceasul mortii si le pun sa lumineze sub icoana Maicii Domnului.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Janus zeul luminii

Janus zeul luminii

Janus - zeul luminii Janus e zeul luminii, el deschide dimineata portile cerului si le inchide seara. Era socotit ca cel mai vechi dintre zei, ca zeu al inceputului si al...

Atmosfera in cadrul familiei s…

Atmosfera in cadrul familiei si forme de trairi afective la copilul mic

Atmosfera in cadrul familiei si forme de trairi afective la copilul mic De obicei, parintii se feresc sa discute cu tonul ridicat in prezenta copiilor, crezand ca acest mod este singurul...

Poetul Octavian Goga si copila…

Poetul Octavian Goga si copilaria

Poetul Octavian Goga si copilaria Ar putea parea de necrezut faptul ca un poet militant si social care a cantat cu atata vigoare trecutul nostru istoric (Oltul), suferintele celor...

Despre balbaiala si etiologia …

Despre balbaiala si etiologia fenomenului

Despre balbaiala si etiologia fenomenului Este balbaiala o deprindere? Este simptomul unei tulburari functionale a creierului sau expresia unei tendinte nevrotice (logonevroza)? De ani de zile se cauta un raspuns la...

Palaria versuri

Palaria versuri

Palaria - versuri   Va oferim spre lectura poezia „Palaria”, versurile fiind scrise de Dumitru Dragan. Ilustratia apartine Evei Nagy.   Am vazut o palarie Jos, sub nucul de la vie.   Isi facuse-n ea culcus Chitaristul Greierus.